(Poem epic, greacă, c. 725 î.Hr., 12.110 versuri)

Introducere

"Odiseea" (Gr: "Odysseia" ) este al doilea dintre cele două poeme epice atribuită străvechii Poetul grec Homer (primul fiind "Iliada" ), considerată de obicei a doua operă existentă din literatura occidentală, a fost probabil compus aproape de sfârșitul Secolul al VIII-lea î.Hr. și este, în parte, un continuare a "Iliadei". Este recunoscută pe scară largă ca fiind una dintre cele mai mari povești din toate timpurile și a avut o influență puternică asupra literaturii europene ulterioare, în special a celei renascentiste.

Poemul se concentrează asupra eroului grec Odysseus ( sau Ulysses , așa cum era cunoscut în miturile romane) și lunga sa călătorie spre casă, în Itaca, după căderea Troiei. Călătoria sa de zece ani plină de aventuri l-a purtat prin insulele Ionice și Peloponez și până în Egipt, Africa de Nord și Mediterana de Vest, deoarece zeul mării Poseidon, nemulțumit, l-a împiedicat să ajungă acasă.

Zece ani după căderea Troiei , și douăzeci de ani după eroul grec Odiseu a plecat pentru prima dată din casa sa din Itaca. să lupte alături de ceilalți greci împotriva troienilor, Fiul lui Odiseu, Telemachus și soția sa Penelope sunt asaltați de peste o sută de pretendenți care încearcă să o convingă pe Penelope că soțul ei a murit și că ar trebui să se căsătorească cu unul dintre ei.

Încurajat de zeița Atena (mereu protectoarea lui Odiseu), Telemachus pornește în căutarea tatălui său , în vizită la unii dintre foștii tovarăși ai lui Odiseu, precum Nestor, Menelaus și Elena, care au ajuns de mult acasă. Aceștia îl primesc fastuos și îi povestesc finalul Războiului Troian, inclusiv povestea calului de lemn. Menelaus îi spune lui Telemachus că a auzit că Odiseu este ținut captiv de nimfa Calipso.

Scena se schimbă apoi în Insula lui Calypso Calypso este în cele din urmă convinsă de Hermes și Zeus să îl elibereze, dar barca improvizată a lui Odiseu este distrusă de dușmanul său Poseidon, iar Odiseu înoată până la țărm, pe o insulă. Este găsit de tânăra Nausicaa și de roabele ei și este întâmpinat de regele Alcinous și de regina Arete din Phaeaci și începe să povestească uimitoarea sa întoarcere de laTroy.

Odysseus povestește cum el și cele douăsprezece nave ale sale au fost împinse în afara cursului de furtuni, ș i cum au vizitat letargic Lotus-Eaters cu mâncarea lor care le șterge memoria, înainte de a fi capturați de gigantul ciclop cu un singur ochi Polyphemus (fiul lui Poseidon), scăpând doar după ce l-a orbit pe uriaș cu un țăruș de lemn. În ciuda ajutorului lui Aeolus, regele vânturilor, Odiseu și echipajul său au fost din nou scoși de pe traseu chiar în momentul în care se vedeau aproape de casă. La limită, au reușit să se apropie de a scăpat de canibalul Laestrygones , doar pentru a întâlni zeița-vrăjitoare Circe Circe a transformat jumătate din oamenii săi în porci, dar Odiseu fusese avertizat în prealabil de Hermes și l-a făcut rezistent la magia lui Circe.

După un an de ospăț și băutură pe insula lui Circe, grecii au pornit din nou la drum, ajungând la marginea vestică a lumii. Odiseu a făcut un sacrificiu pentru morți și a invocat spiritul lui bătrânul profet Tiresias să-l sfătuiască, precum și spiritele altor câtorva bărbați și femei celebre și cel al propriei sale mame, care murise de durere din cauza absenței sale îndelungate și care i-a dat vești tulburătoare despre situația din propria sa casă.

Sfătuiți încă o dată de Circe cu privire la etapele rămase din călătoria lor, au ocolit ținutul Sirenelor, au trecut între monstrul cu multe capete Scylla și vârtejul Charybdis Pentru acest sacrilegiu, au fost pedepsiți cu un naufragiu în care s-au înecat cu toții, mai puțin Odiseu, care a fost adus la țărm pe insula lui Calipso, unde aceasta l-a obligat să rămână ca iubit al ei.

Până în acest moment, Homer ne-a adus la zi, iar restul poveștii este relatat direct în ordine cronologică.

După ce i-au ascultat cu atenție povestea, feaci sunt de acord să-l ajute pe Odiseu să se întoarcă acasă și, în cele din urmă, îl duc într-o noapte într-un port ascuns de pe insula sa. insula natală Ithaca Deghizat în cerșetor rătăcitor și povestind o poveste fictivă despre el însuși, Odiseu află de la un crescător de porci local cum stau lucrurile în gospodăria sa. Prin. Mașinăriile Athenei , se întâlnește cu propriul său fiu, Telemachus, abia întors din Sparta, și convin împreună că pretendenții insolenți și din ce în ce mai nerăbdători trebuie uciși. Cu mai mult ajutor din partea Atenei, o competiția de tir cu arcul este organizată de Penelope pentru pretendenți, pe care Odiseu deghizat o câștigă cu ușurință, iar apoi, el îi măcelărește imediat pe toți ceilalți pretendenți.

Abia acum Odiseu dezvăluie și să-și dovedească adevărata identitate În ciuda faptului că Odiseu a ucis efectiv două generații de oameni din Itaca (marinarii naufragiați și pretendenții executați), Atena intervine pentru ultima oară și, în sfârșit, Itaca se liniștește din nou.

Ca "Iliada" , "Odiseea" este atribuit la Poetul epic grec Homer , deși a fost scrisă probabil mai târziu de "Iliada" , în Homer în anii de maturitate, probabil în jurul anului 725 î.Hr. De asemenea, ca și "Iliada" , a fost în mod clar compuse în cadrul unei tradiții orale , și a fost probabil destinată mai mult pentru a fi cântată decât citită, probabil însoțită de un instrument simplu cu coarde care era zdrăngănit pentru un accent ritmic ocazional. Este scrisă în greaca homerică (o versiune arhaică a limbii grecești ionice, cu adaosuri din alte dialecte, cum ar fi greaca eolică), și cuprinde 12.110 rânduri de versuri în hexametru dactilic , de obicei împărțite în 24 de cărți .

Multe copii ale poemului au ajuns până la noi (de exemplu, un studiu al tuturor papirusurilor egiptene supraviețuitoare, realizat în 1963, a constatat că aproape jumătate din cele 1.596 de "cărți" individuale erau copii ale "Iliada" sau "Odiseea" sau comentarii pe marginea lor). Există interesante paralele între multe dintre elementele de "Odiseea" și mult legende sumeriene mai vechi în "Epopeea lui Gilgamesh" Astăzi, cuvântul "odisee" a ajuns să fie folosit în limba engleză pentru a se referi la orice călătorie epică sau rătăcire prelungită.

Ca în "Iliada" , Homer face uz frecvent de "epitete" în "Odiseea" , etichete descriptive folosit cu regularitate pentru a completa un vers, precum și pentru a oferi detalii despre un personaj, cum ar fi Odysseus "jefuitorul de orașe" și Menelaus "căpitanul cu părul roșu" Epitetele, precum și poveștile repetate de fundal și similele epice mai lungi, sunt tehnici comune în tradiția orală, menite să ușureze munca cântărețului-poet și să reamintească publicului informații importante din trecut.

În comparație cu "Iliada" , poemul are multe schimbări de scenă și o mult un complot mai complex . folosește ideea aparent modernă (imitată ulterior de mulți alți autori de epopei literare) de a începe intriga la ceea ce este cronologic spre sfârșitul poveștii generale și de a descrie evenimentele anterioare prin intermediul unor flashback-uri sau povestiri. Acest lucru este însă potrivit, deoarece Homer a elaborat o poveste care ar fi fost foarte familiară ascultătorilor săi și era puțin probabil ca publicul său să fie derutat, în ciuda numeroaselor intrigi secundare.

Personajul lui Odysseus întruchipează multe dintre idealurile grecilor antici aspirat la: vitejie bărbătească, loialitate, pietate și inteligență. Inteligența sa este un amestec de observație ascuțită, instinct și inteligență de stradă, și este un mincinos rapid și inventiv, dar și extrem de precaut. Cu toate acestea, el este de asemenea, portretizat ca fiind foarte uman - face greșeli, intră în situații dificile, își pierde cumpătul și este adesea emoționat până la lacrimi - și îl vedem în multe roluri (de soț, tată și fiu, dar și de atlet, căpitan de armată, marinar, tâmplar, povestitor, cerșetor zdrențăros, amant etc.).

Celelalte personaje sunt în mare măsură secundare, deși fiul lui Odiseu, Telemachus, arată o oarecare creștere și dezvoltare, de la un băiat pasiv și neexperimentat la un bărbat de valoare și de acțiune, respectuos față de zei și oameni și loial față de mama și tatăl său. primele patru cărți de "Odiseea" sunt adesea denumite "The Telemachy" în timp ce urmăresc propria călătorie a lui Telemachus.

Printre teme explorate de "Odiseea" sunt cele ale întoarcerii acasă, răzbunării, restabilirii ordinii, ospitalității, respectului pentru zei, ordinii și destinului și, poate cel mai important, loialitatea (loialitatea lui Odiseu care persistă în încercările sale de a se întoarce acasă, chiar și după douăzeci de ani, loialitatea lui Telemachus, loialitatea Penelopei și loialitatea servitorilor Eurykleia și Eumaios).

• Traducere în limba engleză de Samuel Butler (The Internet Classics Archive): //classics.mit.edu/Homer/odyssey.html
• Versiunea greacă cu traducere cuvânt cu cuvânt (Perseus Project): //www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus:text:1999.01.0135
• Rezumat detaliat carte cu carte și traducere (About.com): //ancienthistory.about.com/od/odyssey1/a/odysseycontents.htm