(Poem elegiac, latină/romană, c. 16 î.Hr., 2.490 de versuri)

Introducere

"Amores" ( "Iubește" sau "Amours" ) este o colecție de 49 de elegii de către Poet liric roman Ovidiu A fost prima sa carte de poezii finalizată, publicată în cinci volume (ulterior reduse la trei) în anul 16 î.Hr. sau mai devreme. Poeziile, unele dintre ele destul de grafice, descriu evoluția unei aventuri cu o femeie căsătorită pe nume Corinna.

Sunt prea multe poezii pentru a le trata în detaliu, dar subiectele generale ale poemelor care alcătuiesc cele trei cărți ale "Amores" sunt următoarele:

Cartea1:

Elegia I: Cupidon transformă versurile poetului din hexametru epic în cupletele elgiace ale poeziei de dragoste (20 de versuri).

Elegia II: Poetul renunță la război în favoarea iubirii (52 de versuri).

Elegia III: Poetul îi jură fidelitate neschimbată amantei sale (26 de versuri).

Elegia IV: Amanta poetului și soțul ei sunt invitați la un ospăț cu el, iar el o instruiește cum să se comporte în compania lui (70 de versuri).

Elegia V: Poetul rapsodiază trupul gol al stăpânei sale în amurg (26 de versuri).

Elegia VI: Poetul îi cere portarului stăpânei sale să-i deschidă poarta (74 de versuri).

Elegia VII: Poetul regretă că și-a bătut amanta (68 de versuri).

Elegia VIII: Poetul blestemă o bătrână pentru că și-a învățat amanta să fie curtezană (114 versuri).

Elegia IX: Poetul compară dragostea și războiul (46 de versuri).

Elegia X: Poetul se plânge că amanta sa i-a cerut bani și încearcă să o descurajeze să nu devină curtezană (64 de versuri).

Elegia XI: Poetul îl roagă pe servitorul stăpânei sale, Nape, să-i ducă scrisoarea (28 de versuri).

Elegia XII: Poetul își blestemă scrisoarea pentru că nu i s-a răspuns (30 de rânduri).

Elegia XIII: Poetul îndeamnă zorii să nu vină prea devreme (92 de versuri).

Elegia XIV: Poetul își consolează amanta pentru pierderea părului după ce a încercat să îl înfrumusețeze (56 de versuri).

Elegia XV: Poetul speră să trăiască prin opera sa ca alți poeți celebri (42 de rânduri).

Cartea 2:

Elegia I: Poetul își prezintă cea de-a doua carte și explică de ce este constrâns să cânte despre dragoste și nu despre război (38 de versuri).

Elegia II: Poetul îl roagă pe eunucul Bagoas să aibă acces la amanta sa (66 de versuri).

Elegia III: Poetul apelează din nou la eunucul Bagoas (18 versuri).

Elegia IV: Poetul mărturisește că iubește tot felul de femei (48 de versuri).

Elegia V: Poetul o acuză pe amanta sa că se comportă fals față de el (62 de versuri).

Elegia VI: Poetul deplânge moartea unui papagal pe care îl dăruise amantei sale (62 de versuri).

Elegia VII: Poetul protestează că nu a avut niciodată de-a face cu camerista stăpânei sale (28 de versuri).

Elegia VIII: Poetul o întreabă pe camerista stăpânei sale cum a aflat stăpâna sa despre ei (28 de rânduri).

Elegia IX: Poetul îi cere lui Cupidon să nu-și folosească toate săgețile pe el (54 de versuri).

Elegia X: Poetul îi spune lui Graecinus că este îndrăgostit de două femei în același timp (38 de versuri).

Elegia XI: Poetul încearcă să o descurajeze pe amanta sa să plece la Baiae (56 de versuri).

Elegia XII: Poetul se bucură că a câștigat în sfârșit favorurile stăpânei sale (28 de versuri).

Elegia XIII: Poetul se roagă zeiței Isis să o ajute pe Corinna în sarcina ei și să o împiedice să avorteze (28 de versuri).

Elegia XIV: Poetul își pedepsește amanta, care a încercat să facă să avorteze (44 de versuri).

Elegia XV: Poetul se adresează unui inel pe care îl trimite cadou amantei sale (28 de versuri).

Elegia XVI: Poetul o invită pe amanta sa să-l viziteze la casa sa de la țară (52 de versuri).

Elegia XVII: Poetul se plânge că stăpâna sa este prea vanitoasă, dar că oricum va fi mereu sclavul ei (34 de versuri).

Elegia XVIII: Poetul se scuză în fața lui Macer pentru că se dăruiește în întregime versului erotic (40 de rânduri).

Elegia XIX: Poetul îi scrie unui bărbat de a cărui soție a fost îndrăgostit (60 de versuri).

Cartea 3:

Elegia I: Poetul se întreabă dacă ar trebui să continue să scrie elegii sau să încerce o tragedie (70 de versuri).

Elegia II: Poetul îi scrie amantei sale la cursele de cai (84 de versuri).

Elegia III: Poetul află că amanta sa l-a mințit (48 de versuri).

Elegia IV: Poetul îl îndeamnă pe bărbat să nu-și supravegheze atât de strict soția (48 de versuri).

Elegia V: Poetul povestește un vis (46 de versuri).

Elegia VI: Poetul pedepsește un râu inundat pentru că l-a împiedicat să-și viziteze amanta (106 versuri).

Elegia VII: Poetul își reproșează că nu și-a făcut datoria față de stăpâna sa (84 de versuri).

Elegia VIII: Poetul se plânge că stăpâna sa nu l-a primit bine, preferându-i un rival mai bogat (66 de versuri).

Elegia IX: Elegie la moartea lui Tibullus (68 de versuri).

Elegia X: Poetul se plânge că nu i se permite să împartă canapeaua stăpânei sale în timpul festivalului lui Ceres (48 de versuri).

Elegia XI: Poetul se plictisește de infidelitățile amantei sale, dar recunoaște că nu se poate abține să nu o iubească (52 de versuri).

Elegia XII: Poetul se plânge că poeziile sale au făcut-o pe amanta sa prea celebră și, prin aceasta, i-au provocat prea mulți rivali (44 de rânduri).

Elegia XIII: Poetul scrie despre festivalul lui Iunona de la Falasci (36 de versuri).

Elegia XIV: Poetul îi cere amantei sale să nu-l anunțe dacă îl încornoră (50 de rânduri).

Elegia XV: Poetul își ia rămas bun de la Venus și jură că nu mai scrie elegii (20 de versuri).

Inițial, a fost "Amores" a fost o colecție de cinci cărți de poezii de dragoste, publicată pentru prima dată în anul 16 î.Hr. Ovidiu a revizuit mai târziu această prezentare, reducând-o la colecția existentă și supraviețuită de trei cărți, incluzând câteva poeme suplimentare scrise până în anul 1 d.Hr. Cartea 1 conține 15 poeme elegiace de dragoste despre diferite aspecte ale iubirii și erotiocismului, Cartea 2 conține 19 elegii, iar Cartea 3 alte 15.

Cea mai mare parte a "Amores" sunt în mod clar ironice și, în timp ce Ovidiu aderă în mare măsură la temele elegiace standard, așa cum au fost tratate anterior de poeți precum Tibullus și Propertius (cum ar fi "exclusus amator" sau iubitul închis, de exemplu), el le abordează adesea într-un mod subversiv și plin de umor, motivele și dispozitivele comune fiind exagerate până la absurd. De asemenea, el se prezintă pe sine însuși ca fiind capabil de romantism, mai degrabă decât lovit emoționalde iubire, precum Propertius, a cărui poezie îl înfățișează adesea pe îndrăgostit ca fiind sub picioarele iubirii sale. Ovidiu își asumă, de asemenea, unele riscuri, cum ar fi faptul că scrie deschis despre adulter, care a devenit ilegal prin reformele legilor matrimoniale ale lui Augustus din 18 î.Hr.

Unii au sugerat chiar că "Amores" ar putea fi considerat un fel de epopee simulată. Primul poem din colecție începe cu cuvântul "arma" ("brațe"), la fel ca și Vergil 's "Eneida" , o comparație intenționată cu genul epic, care Ovidiu El continuă să descrie în acest prim poem intenția sa inițială de a scrie un poem epic în hexametru dactil despre un subiect potrivit, cum ar fi războiul, dar Cupidon i-a furat un picior (metric) transformându-i versurile în cuplete elegiace, metrul poeziei de dragoste. El revine la tema războiului de mai multe ori de-a lungul poemului "Amores" .

The "Amores" , apoi, sunt scrise în distihuri elegiace, sau cuplete elegiace, o formă poetică folosită frecvent în poezia de dragoste romană, constând din versuri alternând hexametru dacic și pentametru dacic: două dactile urmate de o silabă lungă, o cesură, apoi alte două dactile urmate de o silabă lungă. Unii critici au remarcat că această colecție de poeme se dezvoltă ca un fel de "roman", rupând stilul doar ode câteva ori, cea mai cunoscută fiind elegia despre moartea lui Tibellus din Elegia IX din Cartea a 3-a.

Ca mulți alți poeți înaintea lui, Ovidiu 's poezii în "Amores" se concentrează adesea pe o relație romantică între poet și "fata" sa, în cazul său numită Corinna. Este puțin probabil ca această Corinna să fi trăit cu adevărat (mai ales că personajul ei pare să se schimbe cu mare regularitate), ci este doar Ovidiu creație poetică a lui Ovidiu, un motiv generalizat al amantelor romane, bazat vag pe un poet grec cu același nume (numele Corinna ar putea fi, de asemenea, un joc de cuvinte tipic ovidian cu cuvântul grecesc pentru fecioară, "kore").

S-a presupus că "Amores" au fost o parte din motivul pentru care Ovidiu a fost mai târziu alungat din Roma, deoarece unii cititori poate că nu au apreciat sau nu au înțeles natura lor ironică. Cu toate acestea, exilul său a fost probabil mai mult din cauza faptului că mai târziu "Ars Amatoria" , ceea ce l-a ofensat pe împăratul Augustus, sau poate din cauza legăturii sale, după cum se zvonea, cu nepoata lui Augustus, Iulia, care a fost și ea exilată cam în aceeași perioadă.

• Traducere în limba engleză de John Conington (Perseus Project): //www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus:text:1999.02.0069:text=Am.:book=1:poem=1
• Versiunea latină cu traducere cuvânt cu cuvânt (Perseus Project): //www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus:text:1999.02.0068:text=Am.