(Tragedie, greacă, c. 415 î.Hr., 1.093 de rânduri)

Introducere

"Prometheus Bound" (Gr: "Prometheus Desmotes" ) este o tragedie adesea atribuită dramaturgului grec antic Eschilus deși în prezent se consideră de obicei că este aproape sigur opera unei alte mâini (necunoscute), poate chiar până în anul 415 î.Hr. Se bazează pe mitul lui Prometeu, Titanul care a fost pedepsit de Zeus pentru că a dat foc omenirii.

La începutul piesei, Hefaistos, fierarul zeilor, însoțit de Kratos și Bia (reprezentând Puterea și Forța), îl înlănțuie cu reticență pe Prometeu de un munte din Caucaz (considerat de grecii antici ca fiind capătul pământului), în timp ce Kratos îl maltratează, iar Bia rămâne mută pe tot parcursul piesei. Deși Hefaistos are o oarecare simpatie pentru situația lui Prometeu, mai ales încă Prometeu a contribuit la victoria lui Zeus în marea bătălie împotriva Titanilor, Kratos îi amintește că aceasta este pedeapsa lui Zeus pentru că Prometeu a furat focul interzis de la zei.

Un cor de nymhs oceanice (verișoarele lui Prometeu, Oceanidele) încearcă să-l consoleze pe Prometeu. Acesta le mărturisește că darul său de a da foc omenirii nu a fost singura sa binefacere și le dezvăluie că el a fost cel care a zădărnicit planul lui Zeus de a nimici rasa umană după bătălia împotriva Titanilor, iar apoi i-a învățat pe oameni toate artele civilizatoare, precum scrisul, medicina, matematica, astronomia,metalurgiei, arhitecturii și agriculturii (așa-numitul "Catalog al artelor").

Mai târziu, intră însuși Titanul Oceanus, anunțându-și intenția de a merge la Zeus pentru a pleda în favoarea lui Prometeu. Dar Prometeu îl descurajează, avertizându-l că planul nu va face decât să atragă mânia lui Zeus asupra lui Oceanus însuși. Cu toate acestea, el pare încrezător că Zeus îl va elibera oricum în cele din urmă, deoarece va avea nevoie de darul de profeție al lui Prometeu pentru a-și apăra propria poziție (el sugereazăde mai multe ori la profeția despre un fiu care va deveni mai mare decât tatăl său).

Prometeu este apoi vizitat de Io, odinioară o frumoasă fecioară urmărită de luxuriantul Zeus, dar acum, datorită geloasei Hera, transformată într-o vacă, urmărită până la capătul pământului de un țânțar mușcător. Prometeu își demonstrează din nou darul său de profeție, dezvăluindu-i lui Io că chinurile ei vor continua o vreme, dar că în cele din urmă se vor sfârși în Egipt, unde va naște un fiu pe nume Epafus, adăugândcă unul dintre urmașii ei, câteva generații mai târziu (Heracles, fără nume), va fi cel care îl va elibera pe Prometeu însuși din propriul chin.

Spre finalul piesei, Zeus îl trimite pe zeul mesager Hermes la Prometeu pentru a-i cere cine este cel care amenință să-l răstoarne. Când Prometeu refuză să se conformeze, Zeus, furios, îl lovește cu un fulger care îl aruncă în abisul Tartar, unde va fi torturat pentru totdeauna cu dureri fantastice și teribile, cu fiare devoratoare de organe, fulgere și nesfârșiteagonie.

Eschilus ' tratarea mitului lui Prometeu se îndepărtează radical de relatările anterioare din Hesiod's "Teogonia" și "Lucrări și zile" , unde Titanul este prezentat ca un șmecher umil. În "Prometheus Bound" , Prometeu devine mai degrabă un binefăcător uman înțelept și mândru decât un obiect de blamat pentru suferința umană, iar Pandora și borcanul ei de rele (a cărui sosire a fost provocată de furtul focului de către Prometeu în Hesiod 's account) este complet absentă.

"Prometheus Bound" ar fi fost prima piesă dintr-o trilogie a lui Prometeu, numită convențional "Prometeu". "Prometheia" Cu toate acestea, celelalte două piese, "Prometheus Unbound" (în care Heracles îl eliberează pe Prometeu din lanțuri și ucide vulturul care fusese trimis zilnic să mănânce ficatul titanului care se regenera perpetuu) și "Prometheus, cel care a dat foc" (în care Prometeu îl avertizează pe Zeus să nu se culce cu nimfa mării Thetis, deoarece aceasta este sortită să dea naștere unui fiu mai mare decât tatăl, act care aduce reconcilierea finală a lui Zeus recunoscător cu Prometeu), supraviețuiesc doar în fragmente.

Deși există rapoarte care datează de la Marea Bibliotecă din Alexandria care creditează în unanimitate Eschilus în calitate de autor al "Prometheus Bound" Dar, în ciuda faptului că, în timp, studiile moderne (bazate pe motive stilistice și metrice, precum și pe reprezentarea necaracteristic de puțin măgulitoare a lui Zeus și pe referințele la el în operele altor scriitori) indică din ce în ce mai mult o dată de aproximativ 415 î.Hr. Eschilus ' moarte. Unii cercetători au sugerat chiar că ar putea fi opera lui Eschilus Dezbaterea în curs nu va fi, probabil, niciodată rezolvată definitiv.

O mare parte din piesă este compusă din discursuri și conține puțină acțiune, mai ales că protagonistul ei, Prometeu, este înlănțuit și imobilizat pe tot parcursul piesei.

O temă majoră de-a lungul piesei este despre rezistența la tiranie și despre frustrarea și neputința rațiunii și a corectitudinii în fața puterii pure. Prometeu este personificarea rațiunii și a înțelepciunii, dar el reprezintă și individul cu conștiință într-un stat totalitar tiranic (o temă comună în piesele grecești din epocă). El este portretizat ca rebelul cu conștiință, a cărui crimă...dragostea sa pentru om - îi atrage furia zeilor, dar și simpatia imediată a publicului uman. El devine un reprezentant al acelor campioni umani ai dreptății și principiilor care sfidează tirania și plătesc prețul suprem. În unele privințe, Prometeu îl prefigurează pe Hristos, ca ființă divină care suferă torturi oribile de dragul omenirii.

O altă temă importantă a piesei este cea a destinului. Ca vizionar care poate vedea viitorul, Prometeu știe foarte bine că nu poate scăpa de anii lungi de tortură, dar știe și că într-o zi va fi eliberat și că deține o cunoaștere strategică care ar putea păstra sau distruge domnia lui Zeus.

• Traducerea în limba engleză (Internet Classics Archive): //classics.mit.edu/Aeschylus/prometheus.html
• Versiunea greacă cu traducere cuvânt cu cuvânt (Perseus Project): //www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus:text:1999.01.0009