(Poem epistolar, latină/romană, c. 8 d.Hr., 3.974 de rânduri)

Introducere

"Heroidele" ( "Eroinele" ), cunoscută și sub numele de "Epistulae Heroidum" ( "Scrisori de eroine" ) sau pur și simplu "Epistulae", este o colecție de cincisprezece poeme epistolare (poeme sub formă de scrisori) ale poetului liric roman Ovidiu Poemele (sau scrisorile) sunt prezentate ca și cum ar fi fost scrise de o selecție de eroine pline de supărare din mitologia greacă și romană către iubiții lor eroici care le-au maltratat, neglijat sau abandonat într-un fel sau altul. În plus, există trei perechi de scrisori duble (nr. XVI - XXI) în care iubiții eroici se adresează iubitelor lor și primesc răspunsurile acestora.

Heroidele I - XV (Litere simple):

Scrisoarea I: Penelopa către Ulise: Penelopa, soția lui Ulise (eroul grec al Războiului Troian, cunoscut sub numele de Odiseu în limba greacă), ignorând cauza absenței soțului ei după căderea Troiei și dornică să se întoarcă, îl dojenește pentru lunga sa ședere și îl îndeamnă să se întoarcă acasă la soția și familia sa, deoarece acum nu mai are nicio scuză rezonabilă pentru absența sa.

Scrisoarea a II-a: Phyllis către Demophoon: Phyllis, fiica lui Lycurgus din Tracia, se plânge lui Demophoon, fiul regelui Tezeu din Atena (pe care l-a cunoscut după întoarcerea acestuia din războiul troian) de faptul că acesta nu s-a întors să se căsătorească cu ea așa cum îi promisese, amenințând că își va provoca o moarte violentă dacă va continua să o neglijeze.

Scrisoarea a III-a: Briseis către Ahile: Briseis (care fusese răpită de eroul grec Ahile în timpul războiului troian, dar apoi furată de gelosul Agamemnon) îl învinovățește pe Ahile pentru reacția sa prea violentă și îl roagă să accepte ofertele de pace ale lui Agamemnon și să se ridice din nou la arme împotriva troienilor.

Scrisoarea IV: Fedra către Hippolytus: Soția lui Tezeu, Fedra, îi mărturisește dragostea sa lui Hippolytus (fiul lui Tezeu cu amazoana Hyppolita) în absența lui Tezeu și încearcă să îi inspire acestuia o tandrețe reciprocă, în ciuda relației lor apropiate.

Scrisoarea V: Oenone către Paris: Nimfa Oenone îi scrie lui Paris (fiul lui Priam și al Hecubei și prinț al Troiei, deși a fost crescut în secret de păstori), plângându-se că acesta a abandonat-o pe nedrept și avertizându-l împotriva vicleniei frumoasei, dar nestatornicei Elena.

Scrisoarea VI: Hypsipyle către Iason: Hypsipyle, regina insulei Lemnos, se plânge că Iason a abandonat-o, însărcinată, în timpul căutării Lânei de Aur și îl avertizează împotriva noii sale amante, vrăjitoarea Medeea.

Scrisoarea VII: Dido către Enea: regina Dido din Cartagina, cuprinsă de o pasiune violentă pentru Enea (eroul grec al Războiului Troian), încearcă să-l abată de la intenția sa de a părăsi Cartagina pentru a-și urma destinul în Italia și îl amenință că își va pune capăt vieții dacă el o va refuza.

Scrisoarea VIII: Hermione către Orestes: Hermione, promisă de tatăl ei Menelaus fiului lui Ahile, Pyrrhus, îl avertizează pe adevărata ei iubire, Orestes, cu care fusese logodită anterior, sfătuindu-l că ar putea fi recuperată cu ușurință din mâinile lui Pyrrhus.

Scrisoarea IX: Deianeira către Hercule: Deianeira îl mustră pe soțul ei infidel, Hercule, pentru slăbiciunea lui neomenească în urmărirea lui Iole, și încearcă să-i trezească în el sentimentul gloriei sale trecute, dar, aflând cu întârziere de efectele fatale ale cămășii otrăvite pe care i-o trimisese în furia ei, exclamă împotriva propriei nesăbuințe și amenință că-și va pune capăt zilelor.

Scrisoarea X: Ariadna către Tezeu: Ariadna, care a fugit cu Tezeu după uciderea Minotaurului, îl acuză de perfidie și inumanitate după ce acesta a lăsat-o pe insula Naxos, preferând-o pe sora ei, Fedra, și încearcă să-l facă să aibă compasiune printr-o reprezentare jalnică a suferinței ei.

Scrisoarea XI: Canace către Macareus: Canace, fiica lui Aeolus (zeul vânturilor), își prezintă patetic cazul iubitului și fratelui ei Macareus, al cărui fiu îl născuse, protestând împotriva poruncii crude a tatălui ei de a-și lua viața ca pedeapsă pentru imoralitatea ei.

Scrisoarea XII: Medeea către Iason: Vrăjitoarea Medeea, care l-a ajutat pe Iason în căutarea Lânei de Aur și a fugit cu el, îl acuză de ingratitudine și perfidie după ce acesta și-a transferat dragostea către Creusa din Corint și îl amenință cu o răzbunare rapidă dacă nu o va readuce la locul pe care îl ocupa în afecțiunea lui.

Scrisoarea XIII: Laodamia către Protesilaus: Laodamia, soția generalului grec Protesilaus, se străduiește să-l descurajeze să se angajeze în războiul troian și îl avertizează în special să nu fie primul grec care pune piciorul pe pământ troian, ca nu cumva să sufere profețiile unui oracol.

Scrisoarea XIV: Hypermestra către Lynceus: Hypermnestra, una dintre cele cincizeci de fiice ale lui Danaus (și singura care îl scăpase pe soțul ei Lynceus de trădarea lui Danaus), îl sfătuiește pe soțul ei să fugă înapoi la tatăl său, Aegyptus, și îl roagă pe acesta să îi vină în ajutor înainte ca Danaus să o ucidă pentru neascultarea ei.

Scrisoarea XV: Sappho către Phaon: Poeta greacă Sappho, hotărâtă să se arunce de pe o stâncă atunci când iubitul ei Phaon o va abandona, își exprimă suferința și mizeria și încearcă să-l liniștească pe acesta prin blândețe și un sentiment reciproc.

Heroidele XVI - XXI (Litere duble):

Scrisoarea XVI: Paris către Elena: Prințul troian Paris, profund îndrăgostit de frumoasa Elena din Sparta, o informează despre pasiunea sa și se insinuează în grațiile ei, recurgând în cele din urmă la promisiunea că o va face soția lui dacă va fugi cu el în Troia.

Scrisoarea XVII: Elena către Paris: Ca răspuns, Elena respinge la început propunerile lui Paris cu o falsă modestie, înainte de a se deschide treptat mai mult și, în cele din urmă, de a se arăta dispusă să se conformeze planului său.

Scrisoarea XVIII: Leandru către Hero: Leandru, care locuiește peste Marea Hellespont de iubita sa ilicită Hero și care traversează înot în mod regulat pentru a se întâlni cu ea, se plânge că o furtună îl împiedică să i se alăture, dar promite să înfrunte chiar și furtuna rea decât să fie privat de compania ei pentru mai mult timp.

Scrisoarea XIX: Hero către Leander: Ca răspuns, Hero reiterează constanța iubirii ei pentru Leander, dar îl sfătuiește să nu se aventureze până când marea nu se va liniști.

Scrisoarea XX: Acontius către Cydippe: Cydippe, o doamnă de rang înalt și de mare frumusețe din insula Delos, a jurat solemn să se căsătorească cu tânărul și săracul Acontius, dar între timp a fost promisă de tatăl ei altcuiva, evitând până acum această căsătorie doar din cauza unei febre. Acontius îi scrie lui Cydippe, susținând că febra a fost trimisă de Diana ca pedeapsă pentru încălcarea jurământului pe care Cydippe îl făcusepentru el în templul Dianei.

Scrisoarea XXI: Cydippe către Acontius: În replică, Cydippe susține că Acontius a prins-o în capcană prin artificii, deși treptat se înmoaie până la o conformare și încheie cu dorința ca mariajul lor să fie consumat fără întârziere.

Datarea poemelor este dificilă, dar compoziția unică a poeziei "Heroidele" reprezintă probabil o parte din Ovidiu 'efortul poetic timpuriu al lui 's, posibil între aproximativ 25 și 16 î.Hr. Poemele duble au fost probabil compuse mai târziu, iar colecția în ansamblu nu a fost publicată decât undeva între 5 î.Hr. și 8 d.Hr.

Ovidiu a pretins că a creat un gen literar cu totul nou, acela al poemelor epistolare de ficțiune. Indiferent dacă acest lucru este adevărat sau nu, volumul "Heroidele" datorează cu siguranță o mare parte din moștenirea lor fondatorilor elegiei de dragoste latine - Gallus, Propertius și Tibullus - după cum o demonstrează metrul și subiectul lor. Poate că nu au marea gamă emoțională sau ironia politică adesea ascuțită a lui Ovidiu 's "Metamorfoze" , dar au un portret ascuțit și o virtuozitate retorică inegalabilă.

Scrisă în întregime în elegante cuplete elegiace, "Heroidele" au fost unele dintre Ovidiu Sunt printre puținele reprezentări clasice ale iubirii heterosexuale din perspectivă feminină și, deși aparenta lor uniformitate a intrigii a fost interpretată ca încurajând un stereotip feminin tragic, fiecare scrisoare oferă o perspectivă unică și fără precedent asuprapovestea respectivă într-un moment crucial.

• Traducerea în limba engleză (Perseus Project): //www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus:text:1999.02.0085:poem=1
• Versiunea latină cu traducere cuvânt cu cuvânt (Perseus Project): //www.perseus.tufts.edu/hopper/text.jsp?doc=Perseus:text:1999.02.0068:text=Ep.